În ultima vreme, preţul barilului de petrol s-a redus la jumătate, în sensul că, de la 140 dolari, a scăzut la 70, şi totuşi, benzina şi motorina s-au ieftinit cu doar 10 bani/litru!
Guvernul menţine taxele şi accizele la fel de mari, iar staţiile Peco nu vor să renunţe la preţurile practicate, având un profit uriaş. Bătaie de joc!!! Ca în multe alte situaţii…
Dacă ei îşi bat joc de noi, haideţi să-i boicotăm!!
S-A DECIS CA ÎN ZILELE DE 27, 28 ŞI 29 OCTOMBRIE, TOŢI ŞOFERII SĂ FACĂ FRONT COMUN ŞI NIMENI, PENTRU NIMIC IN LUME, SĂ NU ALIMENTEZE MAŞINA ŞI SĂ NU CUMPERE NIMIC DIN STAŢIILE DE CARBURANŢI! SPERĂM CA, PRIN ACEST MOD DE PROTEST, SĂ-I PROVOCAM, ŞI SĂ VEDEM O REACŢIE POZITIVĂ A ACESTUI GUVERN, CARE CONTINUĂ SĂ ÎŞI BATĂ JOC DE NOI!
Dacă susţii ideea (sau măcar principiul), preia acest mesaj şi postează-l pe blogul tău, sau trimite-l prietenilor tăi din lista de messenger.
sâmbătă, 25 octombrie 2008
Invitatie la boicot
sâmbătă, 18 octombrie 2008
Cu Mainile Curate 2: Posta Romana
am trait citeva clipe pe care m-am decis sa le categorisesc amuzante si caragialesti ca m-am cam saturat de enervari si tensiune crescuta din cauza birocratiei statului. asa ca fara stil bombastico acuzator si indignare sa va spui ce am vazut la posta. din cite stiu, in Bucuresti sint doua oficii postale unde sosesc coletele din strainate, unul dintre ele fiind cel din Pantelimon.
ma duc si eu cu fituica sa-mi ridic un pachet din SU ale Americii. bucuros ca mai era doar un tip inaintea mea dau hirtiuta si astept cuminte sa fiu strigat. prin fereastra ghiseului o vedeam pe functionara postei si pe vamesa cum completau niste hirtii si pe masa aveau insirate vreo 5 flacoane cu pastile. pina aici nimic nefiresc. probabil ca trebuie trecute denumirile medicamentelor, ma gindeam. dar... deodata... postarita deschide un flacon, toarna pastilele pe o hirtie de pe masa si cu alta hirtie, delicat, aseptic, incepe sa numere pastilele. nici nu erau multe, doar vreo 300. termina si se hilizeste la vamesa ca nu stie cum incapusera atitea pastile acolo ca acum nu mai incapeau si ieseau cu virf din sticluta. insa dupa citeva apasari sanatoase reuseste sa le indese si sa puna capacul. apoi repeta procedura cu al doilea. acum intra in scena tipul care era spaniol si care se duce la ele spunindu-le ca nu e normal ce fac, si ca, auzi "tupeu" la el, ar trebui sa le numere in conditii igienice. apoi scoate un aparat foto si incepe sa le faca poze. moment in care toate functionarele (erau vreo 4) incep sa vocifereze:
domle nu se poate sa faceti poze, sinteti intr-o INSTITUTIE PUBLICA! ha ha ha
(curat murdar coane!) apare sefa oficiului incercind sa calmeze spiritele, domnule sa stiti ca nu puteti face poze, el o intreaba unde scrie ca e interzis si de ce, ea ca se stie ca e interzis doar e.... institutie publica. apoi se duce la colege si mascind masa (din unghiul din care priveam eu se vedea totusi perfect) incepe sa le ajute desfacind inca un flacon -si asta chiar era imens- din care se revarsa enspe miliarde de mici pilule rotunjoare dintre care unele parca de ale naibii incep sa se rostogoleasca care incotro asa ca sefa e nevoita sa le opreasca cu minutza macar sa nu cada de pe masa. si tot asa. in momentul in care am vazut-o pe vamesa ca se uita lung si ii pune probabil gind rau unui flacon care continea un lichid viscos n-am mai rezistat, mai ales ca deja trecusera vreo 30 de minute de cind asteptam si in spatele meu se mai adunasera vreo 5 oameni, si am intrebat-o daca n-ar putea sa se ocupe rapid si de coletul meu. se pare ca nu putea insa a insarcinat-o pe una dintre postarite sa faca treaba. drept care am scapat cu pachetul nevamuit si chiar nedesfacut! acum nu zic ca a fost rau, poate ca oricum n-am avut inauntru decit niste baloane colorate ori poate "Ghidul micului terorist hotarit" dimpreuna cu "How to make a bomb in 3 easy steps" si "How to poison the city water supply and get away with it" si un pic de antrax pentru zile negre. cine mai stie?
ps: pentru cine a rezistat pina aici, citeva explicatii. pentru ca medicamentele nu erau in cutii sigilate (dupa etichetele de pe flacoane probabil erau retete speciale de la farmacist asa cum am vazut eu in filmele americane :)) doamnele de la posta erau obligate sa le inventarieze adica sa le numere sau sa le trimita la un laborator ceea ce insemna probabil ca omul urma sa le ia peste inca citeva zile. eu nu stiu daca asta-i legea dar oricum pentru lipsa de organizare vina e undeva mai sus decit la nivelul oficiului postal. asa ca nu acuz, doar ma amuz...