Unde e visele mele?

care le-am avut. iar nu-mi amintesc ce am visat azi-noapte si ma enerveaza la culme.

pentru ca era era frumos si palpitant, mai interesant decit orice carte sau film, avea suspans insuportabil si momente erotice tumultoase, revelatii cutremuratoare si raspunsuri la intrebari existentiale, urmariri, filaje si explozii devastatoare, declaratii de dragoste si razboi cum nu s-au mai spus, dialoguri filozofice si injuraturi rafinate si cea mai complexa intriga cu putinta, insa, cu toate acestea, era mai usor de inteles chiar si decit o carte de colorat pentru copii.
si in momentul acesta, ca intotdeauna si de mii de ori, n-am ramas decit cu senzatie vaga ca am pierdut ceva important si nu stiu daca il/o voi mai afla vreodata.

iar acum vreo saptamina stiu sigur ca visasem intriga celui mai reusit roman, unul care ar fi fost pe placul deopotriva al criticilor si cititorilor, ar fi avut succes oriunde in lume, indiferent de cultura si civilizatie si ar fi facut ca incasarile pentru Codul lui Da Vinci si Harry Potter sa para meschine.

mi-am propus de ani sa-mi tin linga pat un carnetel si un creion ca sa notez imediat ce ma trezesc cit mai este proaspat tot ce am visat. dar lenea sau poate o vointa mai puternica decit a mea m-a impiedicat sa-mi duc la bun sfirsit gindul. poate ca ar fi periculos sau nesabuit daca mi-as aminti. poate ca s-ar afla raspunsuri care nu trebuie aflate sau solutii la probleme care inca nu s-au pus. poate ca cineva are grija sa nu aflu ceva periculos pentru mine insumi sau pentru restul lumii. poate. nu stiu. cert e ca din seara asta o sa adorm cu un creion in mina dreapta si carnetelul in cea stinga. poate va iesi ceva din asta. poate nu. totusi, sper sa nu-mi scot un ochi.


Salvador Dali, Somn (1937)