joi, 3 aprilie 2008

Pro Teo Peter

S-a intimplat! Sper ca ceea ce am facut sa aduca macar un pic de alinare familiei la gindul ca sint si alti oameni care le sustin cauza. Iar criminalului nepedepsit... stiu ca nu-i va pasa prea mult insa asta ramine intre el si constiinta lui. Totusi justitia americana ramine cea mai terfelita, cu toate acele procese din filme, care recunosc ca-mi plac , cu tot cu Ally McBeal-ul si Grisham-ul lor imi dau seama ca in realitate doamna aceea legata la ochi cam trage cu ochiul pe sub legatura. Rusine!

Iar acum citeva detalii proaspete de la locul flash mob-ului vazute prin ochii mei.
Deocamdata n-am filme sau poze astept sa apara pe net urcate de cei care s-au ocupat de asta. Si au fost o multime, la un moment dat cred ca erau mai multi cameramani si fotografi decit noi.
Noi, cei cu tricourile, nu am fost prea numerosi, cred ca maxim 20, nu stiu sigur ca din momentul in care mi-am dat tricoul jos m-am uitat intr-o singura directie si apoi cind m-am imbracat am plecat direct fara sa ma mai uit in urma. Dar nu asta e important, conteaza ca am reusit sa implicam si massmedia si fortele de ordine. Si inca cum, perimetrul peluzei din fata nationalului era incercuit cu bariere si politie asa ca m-am prins de mutare, pina la urma (me=butthead) s-a tinut in fata fintinii de la Universitate.

Era atit de multa politie chiar si dincolo, la fintina, de parca aveau de gind sa previna atacul unei hoarde de anarhisti cu molotoave nu sa supravegheze citiva oameni care stateau nemiscati. M-am simtit important si protejat, multumesc pe aceasta cale politiei romane si celorlalte servicii de securitate implicate.
Si mai erau si tipii aia infricosatori cu armurile sau platosele alea cum le-o spune, iar cind am plecat am trecut pe linga doi implatosati care ziceau "mah! astia sunt nebuni de legat, mah!" apoi pe linga inca doi care spuneau "mah! asa mai zic si eu: in liniste, in pace!". toti patru pareau foarte usurati, probabil se pregatisera psihic pentru razboi civil si rezistenta armata din partea noastra.


Il rog pe domnul cu camera care m-a intrebat la sfirsit daca vorbesc sa nu se supere dar nu pentru asta venisem, nu asa era intelegerea si apoi eu nici nu sint prea coerent cind vorbesc liber.
Daca totusi a dat cineva interviu sper sa fi spus lucruri interesante si cu tilc. :)

PS: citeam blogul lui Cabral dar eu credeam ca e doar un nick! si cind colo era chiar Cabral! ;)

5 comentarii:

Anonim spunea...

bravo cristache, felicitari! rar sa mai vezi oameni cu snaga in ei (si tineri pe deasupra!) care sa militeze (si sa se expuna!) pentru o idee in tara asta.

Anonim spunea...

A fost un exercitiu... reusit? nereusit? blogosfera ii mare dar cand e vorba de actiune directa si concreta parca ii mai usor sa stam acasa si sa "privim de pe margine". Lumea se vede mai frumos din exterior.

Anonim spunea...

Nu ma indoiesc ca militienii aia erau cu cacatul la cur de frica sa nu se intample ceva. Problema e ca in mintea lor in forma de sapca, nu exista conceptul de manifestare pasnica, de exprimarea opiniei in mod pasnic, civilizat. Ei sunt niste simpli ghiogari. Sunt oameni care gandesc marunt.

Cristache spunea...

anonim: si eu ma bucur, desi am facut atit de putin, ma bucur ca am reusit sa iesim cumva din amorteala cotidiana si ne-am solidarizat pentru o cauza. poate vor urma si altele.

denis: cred ca si daca am fi fost numai 2 ar fi fost de ajuns, calitatea mesajului e importanta. ;) desi mi-as fi dorit 100..

magus: pestele e putred de la cap spre coada. adica incepind cu cei care au ordonat un dispozitiv de asemenea anvergura, sepepistul amabil etc. pina la urma sepcarii sint doar niste executanti care de frica de a nu gresi reactioneaza cu excesele binecunoscute. nu ca le-as lua apararea :D

va multumesc pentru comentarii.

Anonim spunea...

bravos! pacat ca nu sa stiu la un nivel mai intins, pt ca as fi venit si eu!