Se afișează postările cu eticheta la tara. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta la tara. Afișați toate postările

marți, 28 aprilie 2009

Imnul Turistic al Romaniei

adica varianta realista, nu cea propusa de Udrea... urmariti si recunoasteti! :D

marți, 20 ianuarie 2009

Ciolanu

si in drum spre vulcanii din articolul anterior nu puteam rata minastirea ciolanu. minastirea ca minastirea, pe mine unul ma lasa rece dar tot acolo a fost odata si tabara de sculptura in aer liber iar asta chiar ca e ceva spectaculos si nemaivazut si merita o vizita aprofundata data viitoare ca acum eram un pic pe fuga.
citeva poze ca sa va stimulez imaginatia in caz ca mai e cineva care nu stie despre ce bat cimpii (si dealurile).

sâmbătă, 17 ianuarie 2009

Revelion la Vulcanii Noroiosi

dupa vreo 3 ani de cind tot incerc sa ajung la Vulcanii Noroiosi din Buzau s-a intimplat cind ma asteptam mai putin si anume pe 31 decembrie! oricum a meritat asteptarea si chiar a fost un moment deosebit pentru ca am ajuns acolo chiar inainte de apusul soarelui, combinatia intre lumina rosiatica de apus si peisajul ala selenar fiind spectaculoasa. sper ca macar o parte din magie s-a imprimat si in fotografiile astea:



astea de sus sint ale domnului fotocip, photographe extraordinaire
iar mai jos ale mele, cristache, amateur flamboyant


miercuri, 16 iulie 2008

cristache nici nu moare nici nu se preda!

deci, efectiv, pe bune n-am abandonat blogu'. dar Trebuie sa ma intelegeti si pe mine, e vara, e cald, e soare, e mare, munte, bere, timp de stat afara si probabil pina prin septembrie o sa scriu mai rarut spre deloc. insa promit sa ma intorc in forta la prima adiere de vint rece. parol!

joi, 17 aprilie 2008

Idilism semănătorist păşunistic

revin cum am promis cu pozele de la tara:





orice comentariu aditional imi pare de prisos.

miercuri, 16 aprilie 2008

Doua zile...

Doar 2 zile. De atit am avut nevoie ca sa ajung intr-o stare de gratie din care n-am mai iesit pina astazi. 2 zile la tara. Fara tv, fara praf, galagie, aglomeratie, fete imobile inghetate in permanentul rictus care te ajuta sa strabati orasul santier. Cind m-am intors aveam impresia ca nimic nu ma poate atinge si totul va fi bine, eram intr-o stare contemplativa, impacat cu mine si cu universul.
Dar... a trecut. :) O sa revin la noapte cu fotografii "de arta" din idilicul Ogretin, locul in care mi-am petrecut weekendul.