cozile la romani

tocmai ma intorc de la posta si ma framinta o mare intrebare existentiala. de ce oare se inghesuie oameni la cozi? ca doar nu avanseaza mai repede daca stau ca niste sardine in conserva!
de ce nu se poate si la noi asa?

stateam linistit la coada, pastram fata de cel din fata mea o oarece distanta, nu stiu exact cit, poate vreo 30 de cm, exact cit sa nu fim nici el nici eu nevoiti sa ne simtim potentiala respiratie imputita/transpiratie acra/suflul astmatic in ceafa/atingerea jilava. la un moment dat se aseaza in spatele meu altcineva. intimplator era chiar un batrin (la ei am observat ca se intimpla cel mai des fenomenul) dar nu asta-i chestia. am avut de asteptat cam 5 minute pina sa-mi vina rindul si decit sa-l rog sa stea mai departe de mine (era si ultimul in rind), am preferat sa incerc diverse stratageme care sa-l determine sa nu se mai impinga in mine pentru ca efectiv asta facea. am incercat la inceput sa fac pasi microscopici inainte sperind in naivitatea mea ca el va ramine pe loc. da de unde! parca aveam lipici pe spate. apoi m-am rasucit cu fata spre ghisee si cu mina dreapta in sold am scos cotul in afara la maxim. pentru moment a parut sa mearga dar apoi ca prin farmec cotul mi s-a lipit ferm de burta lui. ba mai rau, mosul a inceput sa pivoteze in jurul cotului meu pina a ajuns cu spatele spre ghisee si cu jumatate de corp in dreptul meu astfel ca mi-ar fi putut sopti lejer ceva in ureche. ultima tentativa a fost cind mi-a venit rindul la ghiseu unde m-am postat cu picioarele larg desfacute insa pina sa-mi termine oficianta ce avea de facut, domnul senior se aplecase deja in fata parca conspirativ, alunecind pe tejghea astfel ca iar se afla la o distanta inconfortabila de mine. in concluzie, n-am avut succes, deci se pare ca tot cu vorba dulce se obtin rezultate notabile. mi-ar placea sa nu fie nevoie sa-mi consum energia cu astfel de probleme insa nu ma pot abtine... ;)