mi-am adus aminte ca atunci cind eram mic cind mergeam in vizita inevitabil ma atasam de un obiect de-al gazdelor si pina nu plecam cu el acasa nimeni nu-mi mai intra in voie. norocul meu (sau al lor) ca nu erau lucruri valoroase, asa ca de obicei mi se daruia obiectul cu pricina, mania mea fiind gumele de sters, ascutitorile si creioanele. ajunsesem la un moment sa am o colectie impresionanta de gume si ascutitori. :)
voi aveati manifestari de genul asteia?
marți, 25 martie 2008
Amintiri din copilarie
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
Aceeasi amintire, dar inversata. Imi aduc aminte de astfel de copii, ca si tine :), care reuseau sa plece de la noi cu cate o jucarie de-a mea. Parintii considerau ca eram prea mare si oricum nu ma mai jucam cu el, dar eu le iubeam pe fiecare, in locul lor, chiar daca prafuite. Si le-am spus, m-am plans, m-au inteles. Aveam oroare pe astfel de copii. Erau ale mele! :)
te inteleg si imi cer scuze pentru toate jucariile de care ai fost vaduvit de micii hotomani ca mine. :)
Trimiteți un comentariu